on Septembrie 26th, 2009 by Alin Valentin
De cate ori imi zburda mintea catre taramuri magice nu pot sa trec cu vederea o poezie superba, din nefericire nu imi amintesc autorul dar, a carei mangaieri doresc din suflet sa o impartasesc cu Voi si sa o dedic Minunii mele dragi Mona.
“nu e nevoie să mă vezi
să îmi auzi vorbele
doar închizi ochii
şi îmi asculţi
tăcerea”
îţi dai seama ce frumoasă ar fi dimineaţa când trezindu-mă
Te-aş vedea lânga mine cu ochii umezi
ca o frunză plină de rouă?
şi mi-ai spune…
te-am vegheat dragoste !
şi braţele Tale s-ar desface…
Tu ai fi legănuşul purtat prin ceruri ca un covor fermecat
iar eu cântecul din cutiuţa plină de clopoţei ce-l însoţeşte pretutindeni
cred că noi am putea scrie o carte de poveşti pentru copiii noştri
să-i fac desenele
să aibă poveşti războinice pentru băieţi
şi perne pufoase de mărgele pentru fetiţe
să aibă împletite amintirile noastre din copilărie
să înţeleagă într-o zi că noi am păşit pe aceleaşi pietre ale durerii
ale despărţirii de timpul acela apolinic asemeni lor
sau ce frumos ar fi să improvizăm un teatru de păpuşi
din două scaune de care să legăm o pânză
să le faci păpuşi legate cu sforicele şi care se îmbracă pe deget
să le aducem scena în grădina casei
apoi să-i lăsăm şi pe ei să intre în jocul nostru de oameni mari
să păşim pe stradă lăsând în urma noastră pe asfalt
bucăţi de fructe pentru păsările cerului
din inima noastră ca un paner
plin cu mirodenii de india
de la commedia del’arte la Tagore e doar o zvârlitură de gând
dacă ar fi să esenţializăm
hahaha
nu ştiu de ce draga mea Julieta
cred că te-ai trezit prea devreme
apoi văzându-mă că dorm
ai adormit înapoi
mă duc să-Ti pregătesc un mic dejun gustos…
Te iubesc !!!
Yemaya Assessu
Etichete:
roua
Posted in Cutiuta cu frumu
Leave a Reply