Cititorilor mei

Dragi Cititori,

Ma simt nevoita sa iau atitudine asupra unei nereguli intamplate in plan virtual, neregula ce implica abuzul facut asupra unuia dintre articolele mele.

Scris in urma cu mai mult de un an si jumatate – si publicat initial pe damaideparte.ro, apoi preluat – cu mentionarea numelui meu – pe cateva forumuri de discutii din sfera psiho-spiritualitatii, dar si pe alte bloguri ale cititorilor, care probabil l-au publicat si pe portalul scribd.com – articolul “Remedii pentru Suflet: Compasiunea si Iertarea”, a fost preluat (pe data de 20 Ianuarie 2010) si pe blogul www.drumuricatretine.wordpress.com unde – spre surprinderea mea – a fost publicat cu alt titlu si…. ca apartinand detinatorului acestui blog, Solarris.

Pe site-ul minunemica.ro, articolul are trei parti si poate fi citit aici:

Pe site-ul damaideparte.ro, articolul integral poate fi citit aici:

http://www.damaideparte.ro/index.php/remedii-pentru-suflet-compasiunea-si-iertarea/642/

La doua zile de la publicarea acestui articol pe blogul “Drumuricatretine”, intr-un dialog pe e-mail cu detinatorul blogului, Solarris, aceasta mi-a trimis  spre lecturare “articolul sau” – impreuna cu caldele sale recomadari si cu mentiunea “stii si tu ca iertarea este mai mult decat o terapie”.

Am fost socata sa vad ca este vorba, de fapt ………  propriul meu articol!

Dupa ce am fost socata sa vad ce se intampla cu toata munca mea interioara, cat de usor este insusita si trunchiata cu brutalitate (pentru a nu spune chiar tupeu), imediat i-am trimis un mesaj care continea link-urile articolului meu si si-a cerut prompt scuze, explicandu-mi ca nu a stiut ca articolul este scris de mine si ca l-a primit de la prietenii din Romania care uita sa ii sugereze si sursele.

Nu mi-am imaginat ca prietenii sai au pierdut timp sa copieze – de pe site-ul meu sau de pe alte siteuri – si sa transforme in format word – un articol de o dimensiune atat de mare, intercalat cu imagini si alte “semne” personale …

De asemenea, nu cred ca acesti prieteni i-au sugerat si titlul – altul decat cel original.

Evident, am fost convinsa inca de atunci ca intentia de plagiere a existat cat se poate de constient, cu atat mai mult cu cat, repet, titlul este altul.

Pot deci sa spun ca am realizat aceasta frauda cu totul intamplator (desi nimic nu este intamplator). Incepand cu acel moment, si cu scuzele de rigoare (mie mi-ar fi crapat obrazul de rusine), detinatorul acestui blog a adaugat in finalul articolului – doar cu litere abia vizibile si fara backlink – numele site-ului meu, fara trimitere la numele meu, in calitate de autor – pentru ca deja primise o serie de multumiri si felicitari pentru acest articol si a preferat sa nu isi strice imaginea.

Cu scuze si cu explicatii care aveau ca scop convingerea mea ca ea “chiar nu a stiut al cui este articolul” – repet, gata trunchiat – totusi , dupa acest incident virtual, nu a dezvaluit cititorilor sai apartenenta completa a acelui articol, ba chiar in luna aprilie inca primea felicitarile si multumirile acestora pentru articolul respectiv si le multumea si ea, in consecinta, intr-un mod foarte politicos si in stilul sau caracteristic, asa cum puteti vedea in josul articolului publicat pe blogul respectiv – stil pe care il foloseste si pe blogul sau, si pe  pagina sa de pe FaceBook – stil  caruia probabil multi ii “cad prada” cu usurinta.

Probabil spiritualitatea lipseste atat de mult din vietile oamenilor, incat este luata ca atare cand este mimata – in mediul virtual sau chiar si in plan real -  cu atat de mare usurinta, cand ai la dispozitie instrumentele necesare puse la dispozitie de maria sa, internetul si inteligenta suficienta pentru a le folosi in favoarea ta. Ar fi pacat, nu, sa nu te folosesti de toate acestea?

Desigur ca masca spiritualitatii ascunde altceva, mai ales cand cuvintele din acest domeniu abunda in vocabularul cuiva in acest mod … dar macar intre cei care avem anumite afinitati – chiar frumoase – ar fi bine sa nu se intample acest lucru …

Articolul meu a fost serios trunchiat, fiindu-i “taiate” in mod intentionat – si cat se poate de constient – introducerea si finalul, care erau extrem de personal formulate de catre mine, in stilul cu care probabil cei mai multi deja sunteti obisnuiti. Intrucat la momentul la care a fost scris articolul ne aflam in preajma sarbatorii Craciunului acelui an, finalul real al articolului facea aluzie la acest lucru. Intrucat pe site-ul lui Solarris articolul a fost publicat dupa jumatatea lunii ianuarie, cand Craciunul deja trecuse, evident ca a sters acest final, asa cum puteti observa daca accesati pagina sa. Deci ori a taiat intentionat, ori are prieteni atat de valorosi incat ii ajusteaza ei articolele si apoi i le trimit, numai bune de publicat pe blog, sa nu mai piarda ea vremea cu asa ceva . Prima varianta pare mai plauzibila.

Mai mult, este un articol ale carui subiecte au fost elaborate printr-o munca interioara care a avut la baza experiente dure prin care am trecut anterior scrierii despre acestea, deci va puteti imagina cam cum m-am simtit cand totul a fost furat, cu un tupeu atat de mare.

Sau, daca va puteti imagina o mama al carei copil este furat de cineva care pretinde a fi mama acelui copil – va puteti imagina si cam cum m-am simtit si eu …

Si eu ma bucur foarte tare atunci cand rezonez cu informatia continuta intr-un articol si cand citesc articole excelente ale altor autori (dintre care o parte mi-au devenit prieteni, fiind pana atunci, si ei, cititorii mei “din umbra”). Chiar simt sa preiau pe site-ul meu asemenea articole, tocmai pentru a impartasi impreuna cu cititorii mei bucuria citirii unor astfel de randuri, sentimente, emotii – dar mentionez sursa INTOTDEAUNA, din respect si apreciere fata de munca autorilor.

In spatele unui articol este o munca foarte mare, atunci cand tot ce se asterne pe hartie sau pe monitor vine din experientele noastre cat se poate de profunde … Sigur ca una dintre menirile noastre este sa dam mai departe tot ce ajuta la devenirea psiho-spirituala, dar nu inseamna ca munca nu trebuie – macar – recunoscuta, si acest lucru facand parte din atitudinea spiritually correct, daca tot vorbim in plan real de aitutudini politically correct.

As fi inteles daca macar adauga o nota de bun simt, de genul “autor necunoscut”, “sursa necunoscuta”, “sursa internet” etc. Daca ai bunavointa si intentia de a mentiona acest lucru, poti gasi, cu siguranta, si o formula eleganta de exprimare.

As fi apreciat daca ar fi mentionat, chiar si cu intarziere, ca articolul nu ii apartine si ca ea doar are meritul de a-l fi preluat, iar multumirile nu ar trebui sa ii fie adresate in calitate de autor. Prin aceasta amanare a unei explicatii firesti – care nici in prezent nu a aparut – a indus in mod voit, cititorilor sai, convingerea ca articolul ii apartine.

Oricum, am trecut si acest incident la “history” si, pentru ca prefer rezolvarea pe cale amiabila a situatiilor neplacute, am preferat sa tratez aceasta “coincidenta” cu simtul umorului, dezvoltand chiar o relatie intrucatva apropiata cu Solarris.

In baza mentinerii unor relatii cordiale cu Solarris/Drumuri catre Tine, nu mi-am propus pana acum sa iau aceasta atitudine, dar acum cateva zile am realizat – CU O MARE UIMIRE – ca desi aceasta “greseala” a fost observata la inceputul anului si tot atunci trebuia corectata ca atare (ianuarie), detinatorul blogului respectiv inca nu adaugase numele meu in calitate de autor acestui articol, continuand sa primeasca si in luna aprilie multumiri si felicitari pentru acesta. Si culmea, nu numai ca le primea, dar le si raspundea incantata … Nu a avut intentia sa faca nici cea mai mica aluzie la faptul ca este un articol care nu ii apartine si pentru care nu are niciun merit, in afara de acela de a “executa” rapid un copy&paste si a-l trunchia.

Acest articol a fost preluat pe bloguri si site-uri ale cititorilor mei – carora le multumesc si cu acest prilej pentru ca fac un popas de un rand si un gand la mine pe site – dar fiecare preluare a fost insotita de mentionarea numelui meu, impreuna cu numele site-ului de pe care a fost preluat (site-ul meu sau damaideparte.ro)

Incepand de la acest incident, obisnuiesc sa imi controlez, atat cat pot si cat timpul imi permite, situatia articolelor, cu ajutorul unui instrument foarte bun in acest sens – si pe care il recomand in special autorilor de articole din mediul virtual: http://www.copyscape.com/ – instrument pe care i l-am comunicat si detinatorului blogului despre care este vorba aici, pentru ca pe viitor sa nu intampine probleme din cauza actelor de plagiere – daca va mai exista tentatia aceasta – pentru ca niciodata nu stii cat de mult te supui riscului, nu stii cine verifica si in ce scopuri.

Ce poate fi straniu – Solarris prefera sa pastreze un mister asupra numelui sau real si nu numai, ceea ce este in regula – insa se foloseste de munca unor autori cu nume cat se poate de reale …

Un alt lucru straniu – este preocupata de vietile anterioare si de karma pe care o avem impreuna cu alti semeni – oare citeste cu atentie ce publica pe site? Pentru ca tare as vrea sa stiu ce a inteles din aceasta karma comuna si de scurta durata, pe care deja o avem Oare ce datorii karmice trebuiau platite prin acest incident sau de ce s-a creat aceasta karma in aceasta viata? In scopul lectiilor din vietile viitoare? Tot ce e posibil, dar deocamdata imi place sa ma raportez la viata actuala si cred ca pentru aceasta viata sunt lectiile cu care acest incident a venit.

Inca un lucru straniu, descoperit de curand: cand a aflat ca exista cineva care acorda consultatii astrologice si ca aceasta persoana foloseste un pseudonim asemanator cu al sau, a luat imediat atitudine printr-o dezmintire – publicata si aici pe pagina sa. Deci nu ii plagiase nimeni nimic, dar a dat apriori o dezmintire, doar pentru ca cineva utilizeaza un pseudonim asemanator cu al sau. Ma intreb – daca i s-ar fi plagiat munca, ce ar fi facut?

Se spune ca vezi repede defectele cuiva pentru ca aceleasi defecte exista in tine … Deci a luat imediat pozitie, in timp ce  pe propriul sau blog plagia in continuare? De ce nu si-a atentionat, mai degraba, proprii cititori asupra faptului ca nu i se cuveneau multumirile pentru articolul meu?

Daca ne propunem sa generam o atitudine care vizeaza devenirea psiho-spirituala a noastra, a tuturor, poate e bine sa ne uitam mai intai in propria gradina si sa facem aici curatenie pentru a si trai conform cu principiile spirituale pe care le promovam, inainte de a-i influenta sau de a-i determina si pe altii sa evolueze sau sa le dam lectii de spiritualitate.

Daca nu ne-am fi propus un asemenea scop, cu siguranta am fi scris doar in jurnalele personale … sau nici macar acolo.

Este adevarat ca, din perspectiva psiho-spirituala, toti suntem mesageri sau instrumente prin care mesajele sunt transmise, dar nici macar aceasta explicatie nu este de acceptat cand iti este “imprumutat” …mesajul; in acelasi timp, suntem si oglinzi unii pentru ceilalti, important este sa vedem ce avem de vazut in oglinzile cu care interactionam, pentru ca e foarte usor sa fim pacaliti si sa ne si pacalim noi insine, cu succes. De cele mai multe ori, cand cei din jur ne mint, de fapt ei ne arata doar cat de mult ne mintim noi pe noi. “Revolta” mea virtuala este un exemplu foarte bun care sustine aceasta afirmatie, mai ales ca intr-una dintre discutiile purtate cu Solarris cand a venit in tara, m-a socat propria sa afirmatie, conform careia “blogul sau este blog si nu are nicio legatura cu viata reala” … Deci, oamenii vorbesc intotdeauna despre ei insisi, doar ca ni se pare noua ca nu s-ar purta si cu noi asa cum se poarta in general, de dragul … “prieteniei”.

In urma cu cateva zile, i-am lasat pe blog un mesaj in care am rugat-o sa regleze aceasta situatie … nu s-a intamplat acest lucru… Asta este …

Nu imi place situatia in sine si nici nu vreau sa transform acest incident intr-unul de amploarea celor de la stirile de televiziune, dar sper ca am lamurit acest aspect  si – pe viitor – munca gratuita din plan virtual va beneficia de protectie reala, asa cum este si firesc, cu atat mai mult cu cat amprentele electronice raman inregistrate. Gratuit-gratuit, dar asta nu inseamna “poftiti de luati si folositi cum aveti chef”.

Sunt convinsa ca va interpreta aceasta luare de pozitie drept una care provine din Ego si va incerca tot felul de aparari zugravite cu … vopsea spirituala … dar, cu toate ca Una Suntem, nu avem voie sa abuzam unii de altii, dupa cum nu avem voie sa jucam rolul naivilor la nesfarsit. si sa contribuim la imaginea altora, lasand propria imagine sa fie calcata in picioare de oricine, chiar si in scopul evolutiei spirituale.

In schimb, avem tot dreptul sa ne aparam munca si imaginea de sine, sa aratam respect de sine, mai ales cand munca noastra provine din suflet. Nu degeaba se si spune ca “mania nemanifestata este pedepsita de Dumnezeu”. Consider ca prin aceasta luare de pozitie am manifestat deja mania, desi este un cuvant care nu imi descrie starea.

Sa nu uitam ca imaginea de sine, demnitatea si respectul de sine nu au nicio legatura cu Ego-ul si cu mandria spirituala.

De asemenea, sper sa fiti cat se poate de prudenti cand lecturati articole sau citate publicate de diversi “autori” si sa hotarati ce fel de munca merita apreciata, pentru ca imaginea reala, imaginea din spatele monitorului, oricum nu o puteti verifica intotdeauna. Este doar un indemn la atentie si prudenta, mai ales ca tocmai micile neatentii si imprudente hranesc Ego-urile unor oameni, dandu-le incredere in sine si propulsandu-i si mai mult. Poate tocmai pentru a cadea de sus, la un moment dat? Nu stiu si nici nu este momentul pentru teoriile psiho-sociale ale manipularii maselor, dar merita sa fim atenti cu orice aspect al vietii noastre.

Intr-o tara in care oamenii, in general, sunt avizi dupa imagine, bani sau putere – dobandite cat de mult posibil pe munca semenilor … poate nu ar trebui sa ne mai mire nimic, nici macar banalul furt de imagine virtuala si de articole importante… restul e … can-can iar Universul ne arata, inca o data, cat este de mic

Afirmatie sustinuta de experientele tuturor, dar si de acest incident virtual  – cu atat mai mult cu cat distanta dintre Bucuresti si localitatea in care se afla Solarris este una imensa – de cateva ore de mers cu avionul si, probabil de cateva mii de kilometri.

Sunt suficient de toleranta incat sa inteleg ca tendinta la asemenea comportamente este prezenta nu doar ca potential latent in majoritatea semenilor – facand parte din latura negativa a oricui, pana la urma -  insa ce-ar fi sa lucram mai mult acest Intuneric si sa il transformam in Lumina? Ma incapatanez sa cred ca totusi putem face o lume ceva mai buna, indiferent de constrangerile realitatii, care – mai mult sau mai putin – ne afecteaza pe toti.

Intrucat Compasiunea si Iertarea sunt subiectele abordate in articolul despre care este vorba, pot sa simt intr-adevar compasiune fata de un Ego care e dornic de afirmare pentru ca nu comunica asa cum trebuie cu Sufletul ce il insoteste pentru a gasi acolo propriile raspunsuri si resurse … un Ego care se si hraneste cu mici iluzii de realizare personala atunci cand primeste felicitari si multumiri pentru ceva ce nu ii apartine si – in acelasi timp – pot sa si iert asemenea porniri “nevinovate”, pentru ca a ierta sta … doar in puterea mea.

Sperand ca va alege sa inteleaga acest mesaj cu maturitatea spirituala necesara, ii doresc succes in continuare lui Solarris in activitatea pe care o desfasoara, iar dumneavoastra va multumesc pentru rabdarea pe care ati avut-o pentru a citi aceasta luare de pozitie, care are dimensiunea unui articol de prima pagina.