Campanie caritabila: “Fii Parintele meu pentru o zi!”

MinuneMica.ro

sustine proiectul caritabil

“Fii parintele meu pentru o zi!”

Pentru ca acesti copii sa traiasca macar cateva clipe mai frumoase decat de obicei, ne-am intalnit in Parcul Lumea Copiilor – Duminica, 30 Mai – cu intentia de a-i ajuta si de a le arata si o alta fata a noastra, a oamenilor mari.

“Fii parintele meu pentru o zi!”

Pentru mine, aceasta campanie a reprezentat o prima ocazie de a ma implica intr-o activitate de voluntariat cu un scop atat de frumos si am avut prilejul sa vad cata munca este, de fapt, in spatele unui nume bine ales: “Fii parintele meu pentru o zi!”. Un nume care da cont de necesitatea implicarii noastre in viata semenilor nostri mai mici si care ne indeamna ca – macar pentru o zi – sa ne acordam la nevoile lor: sufletesti, materiale sau financiare.

Dincolo de soarele dogoritor care ne-a ajutat in mod excesiv pe parcursul evenimentului, stiu ca am reusit sa ajut, in final, acei copii care ne-au incantat cu dansurile, poeziile si cantecele lor. Acesti copii defavorizati s-au pregatit cu constiinciozitate pentru acest eveniment dedicat lor, ne-au fascinat cu cantecele, dar – mai ales – cu dansurile lor. Sunt copii foarte talentati, care au vrut sa-i rasplateasca, prin talentele lor, pe toti cei care i-au ajutat cu diverse tipuri de donatii (jucarii, hainute, bani, produse de igiena, etc.). Au echilibrat, in acest mod, Universul: prin acest dar al lor, au intregit “schimbul”  si ne-au aratat continuumul dintre “a da – a primi”.

Sunt convinsa ca, daca fata de astfel de situatii, ne pozitionam  pe nivelul compasiunii, si nu al milei, putem vedea lucrurile intr-o cu totul alta lumina si putem intelege de ce trebuie sa-i ajutam pe cei in cauza nu de pe pozitia eroului sau a salvatorului – pentru ca astfel am solidariza cu rolurile lor de victime – ci de pe o pozitie de o alta nuanta, care nu are legatura cu roluri cu nume de rezonanta.

Asa cum spuneam si in randurile cu care am prezentat aceasta campanie pe minunemica.ro, sunt copii care merita ajutati sa nu isi piarda increderea in ei si in cei din jurul lor – cred ca interventiile noastre le vor atinge, in timp, sufletele.

Pentru mine, a fost o lectie despre una dintre legile de baza ale Universului - a primi si a oferi:

• am primit cu o mare deschidere mesajul de pe LinkedIn al Adelinei Cirstea, initiatoarea acestui proiect, am simtit ca este momentul sa ma implic si in actiuni caritabile, fara prejudecati despre astfel de initiative
• am primit cu o mare uimire umplerea asfaltului de desene care de care mai expresive, fara sa imi dau macar seama cand a trecut momentul in care piticii au luat in primire creta colorata si asfaltul, ca si cand cineva le-a dat semnalul “start la desene”; mi-am dat seama, inca o data, ce inseamna sa traiesti “aici si acum” – mai avem mult pana sa atingem acest nivel …
  
• am primit intalniri frumoase cu privirile cititorilor care deschid usa virtuala a site-ului si pe care nu i-am vazut niciodata pana atunci
• am primit voia buna, zambetul si veselia catorva persoane minunate pe care le “cunosteam” doar prin intermediul forumurilor unde am plasat intentia mea de a sprijini aceasta campanie
• am primit posibilitatea de a asista la o lectie despre ce inseamna solidaritatea
• am primit zambete nenumarate din partea piticilor care au invadat spatiul Scolii Emotiilor
  
• a fost randul meu sa ofer neconditionat – timp si disponibilitate emotionala pentru un astfel de eveniment.

Cu toate ca am petrecut doar cateva momente cu fiecare dintre voluntarii implicati, ma bucur pentru ca Cineva din Inalturi a facut in asa fel incat drumurile sa ni se intersecteze pentru binele unor copii si sper sa ne revedem si cu alte ocazii, cel putin la fel de importante ca aceasta si sa ne sprijinim si in viitor in proiectele noastre de suflet.

M-am gandit ca aceasta campanie merita si un feedback, motiv pentru care i-am rugat pe cei implicati sa imi trimita cateva randuri-ganduri despre momentele din timpul evenimentului si despre tot ce a contribuit la acest moment.
Cred ca transparenta de care vom da dovada prin aceste randuri-ganduri, va ajuta macar o parte din cei care le vor citi, sa inteleaga ca merita sa te implici in astfel de evenimente pentru copii, chiar daca ei nu vor avea ocazia, poate, niciodata, sa iti multumeasca in mod direct pentru gestul facut spre binele lor. De asemenea, sunt convinsa ca imaginea pe care o lasam despre aceasta prima campanie caritabila la care am fost partasi, va ajuta oamenii sa priveasca acest eveniment “cu alti ochi” si sa inteleaga ca la mijloc nu a fost “ceva dubios”, dupa cum am auzit – cel putin pe parcursul celor cateva ore pe care le-am petrecut la centrul de donatii din Selgros, saptamana trecuta.

Copii abandonati, copii abuzati, copii defavorizati – ei sunt beneficiarii fondurilor obtinute prin actiunile la care au participat suflete deschise, care au consimtit sa aduca un strop de bucurie si o speranta in vietile acestor copii.

Cand startul in viata iti este afectat de lipsa increderii in cei mai apropiati oameni – mama si tata – este greu sa dobandesti incredere in cei din jur. Startul in viata pe care l-au avut acesti copii poate lasa urme semnificative, mai ales ca majoritatea sunt la varsta organizarilor psihice si a capacitatilor de simbolizare.

Multi sunt la varsta la care invata ce inseamna sa fii adult – sper ca actiunea ai carei beneficiari sunt acesti copii,   le-a aratat si o alta fata a adultilor.

Sunt convinsa ca actiunea noastra se subsumeaza unui Scop mai inalt, care include si obstacolele  intampinate pana in ziua evenimentului.

Mona Georgescu,

Psiholog,

web content manager minunemica.ro

Gandurile initiatorilor proiectului si ale voluntarilor:

“Imi stapanesc cu greu lacrimile si incerc sa astern aici doar varful icebergului ce il simt acum in suflet.

Nu am cuvinte sa multumesc tuturor celor ce au raspuns unui simplu mesaj de ajutor pe care l-am scris acum 2 saptamani si au crezut in ceea ce Loredana si cu mine am sperat. Stiu ca, privit poate din afara, acest eveniment este doar o picatura intr-un ocean, insa pentru noi cei care am participat trup si suflet este mult mai mult. Plang pentru bucuria pe care am reusit sa o aducem in sufletele acestor copii macar pentru putin timp, plang pentru neputinta de a face tot ce ne propusesem… dar e doar inceputul. Pasi mici, insa cu dorinta de a repeta aceasta senzatie de voluntar.

Multumesc voua si bunului Dumnezeu pentru ziua de ieri, va multumesc  voua pentru ca existati si ca am avut marea onoare sa stau alaturi de voi. Mi-ar trebui un an sa pot sa exprim in cuvinte recunostinta pentru ce ati facut in aceste 10 zile. Sunteti minunati, iar daca in acest rastimp extrem de scurt si cu asa mare presiune am reusit noi atat de multe impreuna… ne asternem linistiti si facem planuri frumoase si realizabile pentru viitor. Dati-mi voie sa va multumesc eu in numele copiilor si iertati-le stangaciile – chiar daca noi toti eram sub presiunea sutelor de activitati si ne-au mai necajit unii dintre ei – ma bucur ca ei au savurat din plin acea zi… Nici nu am avut sansa sa va cunosc personal pe toti. Nici nu am avut sansa sa va strang in brate pe toti si sa va multumesc. Imi va mai trebui o zi, cred, pentru a-mi limpezi emotiile si… tinem legatura. Va iubesc mult de tot!” Adelina Cirstea (initiator proiect)

“Nimic nu este intamplator si totul se intampla cu un scop. Adelina si cu mine ne-am unit puterile, priceperea, credinta si sufletele pentru a indeplinii un VIS – acela de a aduce o mica bucurie pe fetele a 600 de copii. Soarta ne-a ajutat sa ne intalnim, iar Viata ne-a dat o Misiune. Aveam o poveste pe hartie, iar noi trebuia sa o transforma in realitate. Si de aici a inceput partea grea. Ni s-au deschis niste usi, iar la altele desi am batut insistent, nu ne-a raspuns nimeni… Fiecare mana intinsa ne-a dat puterea de a merge mai departe. Dupa 10 zile aveam 2 sponsori – Selgros si Hornbach, dar inca lipseam multe coordonate din schema noastra: de la voluntari, afise, flyere la sponsori, mediatizarea campaniei, etc. Aici a venit strigatul de ajutor al Adelinei pe site-ul Linkedin. De aici ati aparut VOI, oameni simpli ca si noi, care ati crezut in aceasta campanie umanitara si ne-ati dat putere prin vorbele voastre frumoase, prin incurajari. Ne-ati acordat girul vostru de incredere. Fiecare dintre voi ati fost, pentru mine, mana invizibila a lui Dumnezeu, trimisa in ajutor. Ma simt extrem de onorata ca am intalnit oameni atat de umani ca voi, Oameni cu Suflete mari, oameni la care frumusetea vine din interior, oameni-copii mari, oameni care stiu sa daruiasca. Adevarul este ca fara Voi, nu am fi reusit, sau altfel spus – Nu am fi reusit fara Voi! Ce a iesit, stim cu totii si se pare ca munca noastra nu a fost in zadar. Ea a fost rasplatita de bucuria acestor copii, de zambetele de pe chipurile lor. Mii de multumiri voua si prietenilor vostri, care ne-au fost alaturi intr-o zi atat de speciala. Cred ca asta a fost doar inceputul. Putem face gesturi frumoase in fiecare zi, dar atunci cand suntem mai multi, putem face Minuni. Pentru ca astazi este 1 Iunie, va doresc – LA MULTI ANI pentru copiii, nepoteii din viata voastra si, nu in ultimul rand, voua. Tot binele din lume, sanatate maxima si sa ne revedem cu bine! (Loredana Ichim, initiator proiect)

“Experienta de azi a fost minunata! Gandul ca putem sa facem ceva  pentru copii ne-a facut sa iesim din zona noastra de (asa-zis) confort, sa induram un soare necrutator (mie mi-a ars fata pur si simplu, mainile au un bronz de un rosu nebun, iar la gat am tot un “colier” rosu). Lasand gluma la o parte, efortul nostru a meritat sa ii vedem pe copiii din centre dansand “maioneza”, sa le surprindem zambetul, sa le banuim emotiile. Sunt onorata ca am avut prilejul sa va cunosc, chiar daca am schimbat doar cateva cuvinte cu unii din voi! Ma bucur ca viata ne-a adus impreuna pentru un astfel de eveniment si cred ca acesta poate fi primul pas pentru ca fiecare dintre noi sa continue demersul de ajutorare a copiilor necajiti, a batranilor neputinciosi, a oamenilor care au mai putine decat noi. Mi-ar placea sa cred ca vom ramane in legatura si ca ne vom mai intalni candva! Duminica ati facut o fapta buna, stiti asta, da?” (Veronica Stancu, voluntar, coordonator PR)

“Draga Adelina, Loredana, Vera, Mona si toata echipa – felicitari pentru ce am facut impreuna. A FOST MINUNAT!!!! Inca o data, mi-am intarit convingerea ca putem sa facem ceva si pentru ceilalti si evident putem mai mult. Sunt inca invaluita de emotii, dar am vrut si eu sa va spun ca sunteti minunati si ca aveti suflete nobile. Imi doresc sa tinem legatura si sa ma repetam figura Va pup si sa ne auzim cu bine! (Mihaela Marian – voluntar)

“Sub deviza “Parinte pentru o zi” a fost o zi de poveste, cu mult soare care ne-a lasat roseata usturatoare pe maini si pe fata, dar si cu multa bucurie pentru toata lumea. La actiune au participat copii de toate varstele, intai mai timid, apoi cu curaj s-au desfasurat talentul pe asfalt cu creta colorata. Si excelenta idee a Monei de a oferi diplome de minunimici fiecarui participant, a atras nenumarati doritori. Insa  ceea ce eu personal asteptam, erau copiii de la un centru de minori pentru care pregatisem o multime de prajiturele. Stiam ca trebuie sa fie multi, asa ca si numarul prajiturilor era destul de mare. Au aparut insotiti de cei care ii au in grija. M-am dus in mijlocul lor cu prajiturelele si, la inceput timd, nu prea indrazneau sa puna mana. I-am incurajat insa si imediat s-au desfasurat. Pentru ca erau mai putini copii decat se anuntase, au putut lua cate 2-3 bucati fiecare, spre marea lor satisfactie. Cand mai aveam doar cateva bucatele, un baietel imi striga: “Doamna, este cineva care nu a luat deloc” si apare un baietas de vreo 6-7 ani, cu ochii in pamant si care nu indraznea sa se apropie. L-am incurajat si i-am dat tot cartonul cu ceea ce mai ramasese. Impresionant a fost ca nici unul dintre copii nu a protestat sau sa se repeada sa mai ia o bucata. Cel mai impresionant pentru mine personal a fost insa gestul unui baietas de vreo 12-13 ani. Venise la masa unde scriam diplomele si m-a intrebat daca poate sa deseneze si el ceva. “Bineinteles” , i-am raspuns si i-am intins cutia cu crete colorate. A luat o bucata de creta, a venit langa mine si mi-a spus aproape in soapta: – “O sa desenez ceva special pentru dvs.” si langa piciorul mesei la care stateam a desenat un fir de lalea. A terminat desenul si cu un mare semn de intrebare in ochi, mi-a spus :”Va place?” si cum putea sa nu imi placa, l-am imbratisat si l-am vazut fastacindu-se putin, a plecat repede cu o privIre plina de fericire. Si acum, cand scriu, mi se umplu ochii de lacrimi. Nu-i asa ca a fost o zi de poveste? Dar, din fericire nu a fost poveste, ci chiar s-a intamplat. M-a bucurat foarte mult nu atat faptul ca am putut sa particip si eu, ci ceea ce am vazut la acesti copii vitregiti de soarta: erau mai bine ingrijiti decat ce stiam eu din vremurile apuse, priveau lumea cu mai mult curaj si incredere, iar momentele petrecute in parc le-au facut o adevarata placere. Nu mai spun cat de fericiti au fost sa primeasca fiecare cate o diploma de minunemica. Multumesc Mona, pentru fericirea zilei de duminica!” (Rica Paduret – voluntar)

“Si eu ma bucur ca am participat ca voluntar la aceasta actiune intreprinsa de cateva suflete mari. Chiar daca soarele a radiat atat de tare – poate tocmai pentru a fi in ton cu copilasii care zumzaiau pe langa noi – nu a oprit pe nimeni sa isi faca datoria de voluntar calduros, la propriu si la figurat, si sa intampine lumea la atelierele de creatie sau sa coordoneze diverse alte activitati. Ma gandesc acum la bietul Vizoo, cu acel costum destul de gros, care pe arsita de ieri,dansa, facea giumbuslucuri, innoda baloane si nu se dadea inapoi de la a face fericit orice copilas ce ii iesea in cale si il facea sa se simta atat de important prin faptul ca l-a vazut si a stat atat de aproape de Vizoo, motanul cel colorat. Nu am stiut si nu mi-am imaginat niciodata cata munca este spatele unei astfel de actiuni. Felicitari tuturor celor care au contribuit intr-o masura mai mica sau mai mare la ceea ce s-a numit “Fii parintele meu pentru o zi ! Astept cu mult interes urmatoarea desfasurare de forte. (Carmen Moldoveanu, voluntar)

“Titlul mesajului de pe site-ul LinkedIn - Stii cat de greu este sa ceri ajutor? – m-a facut sa imi doresc sa fac parte din aceasta campanie si sa pasesc pe un drum nou si necunoscut, sa ies din zona familiara, confortabila si plicticoasa. Mi-am regasit energia, zambetul si speranta si sper ca am reusit – macar un pic –  sa le aduc si in viata celor cu care am reusit sa interactionez, chiar si pentru o clipita. Eu m-am simtit minunat, m-am incarcat cu energie, cu ganduri noi, cu dorinta de a continua ceea ce am inceput si nu in ultimul rand am legat noi prietenii si am intarit altele deja existente. Cred ca am fost la fel de mult de incantata de eveniment ca si copiii. Parintii au fost incantati si intrebau cand mai organizam astfel de ateliere si au fost foarte dezamagiti ca au aflat ca sunt doar pentru o zi. Copiilor nici nu le-a pasat de soare si nu doreau sa plece mai departe, creativitatea le dadea tarcoale … Si copiii de pe scena – atat cat am putut sa ii zaresc – au facut, vorba italianului, “una bella figura” si s-au prezentat admirabil. Mi-a placut ca au fost dezinvolti, deschisi si bine educati. Cred ca pentru toti a fost o lectie de viata si ne-a intarit inca o data convingerea ca 1+1=3, ca atunci cand doresti ceva incepi sa actionezi, ca nimic nu este intamplator, ca mai stim inca sa fim umani, ca avem ce sa oferim (nu neaparat material) si poate multe altele. Va multumesc tuturor si sper sa ne reintalnim curand sa depanam amintiri, dar si sa initiem  proiecte noi. Deja am trecut printr-o prima experienta din care am invatat primele lectii si pentru a deveni niste adevarati performeri nu trebuie decat sa continuam. (Cristina Veliscu, voluntar)

“Pentru mine, evenimentul asta a insemnat sa ma aflu in preajma unor oameni care realizeaza ca nu sunt singuri in lume, ca mai exista si alti oameni pe langa ei si ca nu sunt singurii care au dreptul la viata, la iubire si la fericire – lucru care m-a bucurat mult, pentru ca nu toata lumea isi da seama de asta si pentru ca foarte multa lume se inchide in propriul univers cu geamuri fumurii, de unde aleg sa nu vada decat ce le e util lor sau ce-i nemultumeste pe ei, ce le face lor viaţa frumoasa sau grea. Intamplarea care m-a marcat duminica nici macar nu are legatura cu copiii pentru care ne-am mobilizat cu totii, ci cu oamenii dindaratul geamurilor fumurii, pe care chiar ii inteleg, dar care tot imi provoaca noduri in stomac: imparteam fluturasi prin parc si am dat de un tatic cu doua fetite; am dat sa-i intind un fluturas, dar el a zis ca nu-l intereseaza, sa nu-i dau si mi-a facut semn spre fetite, in ideea ca are deja cat poate duce; i-am spus ca evenimentul este pentru copiii fara parinti, uitandu-ma tot la fetitele lui, dar el a ridicat din umeri si mi-a spus ca are deja doi si ca traieste in Romania, deci chiar nu mai are nimeni ce sa-i ceara. Dupa cum am spus, inteleg de unde vine atitudinea asta, dar o vad tot ca pe un simptom al unei societaţi bolnave… Daca ar fi sa-mi continuu ideea – as intra in politica, tinand cont ca evenimentele recente din economie nu fac decat sa menţina si sa stimuleze aceasta societate bolnava, anormala. Vorba inscriptiilor de pe zidurile orasului: intr-o tara normala… femeile nu sunt pipaite pe strada… si poate pe parinti de copii mai norocosi ii intereseaza cum supravietuiesc ceilalti, mai puţin norocosi. (Eliza Donescu – voluntar)

“Ma bucur din toata inima ca, in urma muncii depuse de noi toti, am putut aduce multe zambete pe chipurile copiilor si asta e cea mai buna rasplata. Cu siguranta, fiecare din noi s-a ales cu cate un bronz original, dar asta nu conteaza.  Conteaza ca am fost acolo si am ajutat ca lucrurile sa se desfasoare cat mai bine cu putinta. Sincer – poate ma repet – dar ma bucur ca am luat parte la aceasta actiune, si sper la mai multe de acest gen. Sa nu uitam ca  unde-s multi, puterea creste!!! Azi fiind ziua copilului vreau sa urez : La multi ani tuturor copiilor din noi!!! O zi buna tuturor!!!” (Cristina Boncea – voluntar)

“Nu imi vine sa cred cata bucurie a adus aceasta munca titanica, si nu ma refer la bucuria din sufletele copiilor, ci la aceea din sufletele noastre. Este greu sa sintetisez sentimentele, dorintele, urarile si multumirile pe care le am la randul meu pentru voi toti. Pot spune insa ca mi-a placut mult : Imi doresc sa tinem legatura si sa mai repetam figura. Subscriu din toata inima. Am in minte deja o multime de idei pe care acum (daca tot am facut primul pas) as vrea sa le pun in practica si poate chiar cu ajutorul vostru. Voi reveni curand asupra acestui subiect.” (Gabriela Rosca – voluntar)

„Intr-o zi, via LinkedIn, am primit mailul Adelinei si am trimis un raspuns imediat prin sms si apoi am vorbit cu ea la telefon. La intalnire a participat echipa de baza si am pornit cu voi pe acelasi drum pentru un singur scop: sa facem minimum 600 de copii fericiti. Eu am incercat sa va ajut cu posibilitatile mele. As fi vrut sa va ajut chiar mai mult, dar sanatatea numai imi permite.   In concluzie, abia astept sa repornim impreuna niste actiuni. Toti voluntarii m-au impresionat. Capacitatea de a mobiliza atit de repede oamenii, sponsorii… schimburi de adrese, de experiente… si fara sprijin politic: toate dovedesc faptul ca viitorul Romaniei e asigurat pentru mai bine. Voi sunteti baza unei Romanii de maine, o alfel de Romanie, solidara si unita. Multumesc copiilor pentru zambetele lor, multumesc tuturor pentru energia pozitiva, multumesc, multumesc, multumesc! Abia astept sa ne vedem, sa colaboram din nou, sunteti fiecare dintre voi niste oameni deosebiti.” (Luc Francois – voluntar)

“Va multumesc tuturor pentru ca am avut sansa sa va cunosc , chiar si pentru cateva secunde   A fost minunat, chiar daca asa cum spunea si Veronica ne-am ales cu o piele rosie ca focu’.  Mi-a parut sincer rau ca nu am putut sta decat pana la 15:00, dar m-am simtit minunat sa vad cum fiecare copilas rezista in fata soarelui si stateau la coada, in mare ordine, pentru a fi pictati. Mi-am incarcat bateriile pentru mult timp cand am vazut surasul fiecarui copil si bucuria cu care urcau pe scena.  Ma bucur ca le-am adus un strop de ciocolata si am convingerea ca, asa cum spuneam: putin cu putin se face mult. Toata dragostea mea pentru fiecare si sper sa ne revedem curand ))) Va multumesc din suflet! (Adriana Chiriac – face-painting)

Desi la sfarsitul campaniei dormeam in picioare, imi tinea de cald un sentiment foarte placut. Eram multumita de ziua ce se scursese, caci  de-a lungul ei am apucat sa intalnesc o groaza de oameni super. Sa incep cu voluntarii, pe langa care mi-am desfasurat si eu activitatea. Observam cu mare entuziasm cu cata dragoste vorbea colega mea cu copilasii de la centrele de plasament  si cum incerca sa-i faca sa simta cum ca noi ii simpatizam si chiar ii iubim. Apoi, i-am vizitat si pe ceilalti voluntari de la alte mese, iar dansii, foarte prietenosi din cale-afara, pareau sa se comporte identic. Apoi, de copilasi vreau sa mai zic ceva: se simtea emotia lor si totodata era ceva ce-i invaluia si care parca striga sa li se ofere dragoste si cuvinte frumoase. Dar ei erau atat de multi si timpul pe care il petreceau cu noi, atat de scurt. Oricum, cat au stat cu noi, au zambit. Concluzie: grozav! Ma bucur ca am fost si eu printre voi! (Gabriela Suceu – voluntar)

“Totul a fost magnific, incepand de la faptul ca ne-am cunoscut, cum ne-am cunoscut, ca la varsta mea am dansat cu mascota Vizoo, ca mi-am simtit inima zburandu-mi ca atunci cand eram copil si ca am facut fericiti niste micuti prichindei. Multumesc pentru tot si sper sa ne revedem si la alte actiuni. Promit sa nu-mi mai uit palaria si ochelarii de soare, ca sa nu mai schimb tonurile de galben si maron.” (Maria Mitulescu – voluntar)

“Tuturor, ganduri bune de la Vizoo! Felicitari pentru toata ambitia, curajul si munca depusa pentru organizare, acum “cativa” copii din atatea centre – abandonati si, de multe ori, uitati de societate si familii -  pot zambi si sunt convinsa ca sunt mai fericiti.” (Delia Georgescu, manager VIZOO)

Mai mult, sunt bucuroasa sa redau mai jos  impresiile primite din partea unei cititoare care a  ajuns “din intamplare” pe minunemica.ro si care ne-a vizitat in parc, mobilizand, la randul sau, si alte persoane, in aceasta activitate caritabila:

“Ma bucur pentru faptul ca am avut ocazia sa particip duminica, 30 mai, la activitatea „Fii parintele meu pentru o zi”. Parerea mea nu poate fi obiectiva, deoarece este exact genul de actiune pe care o cautam si am apreciat indeosebi insufletirea celor care au facut ca ea sa existe. Mi-au transmis sentimentul ca „sunt prezenti” in tot ce făceau, ca pun suflet si daruire. Am fost cu familia si cand a trebuit sa plecam spre casa, fetele mele s-au desprins cu greu de acolo;  fiica mea de 8 ani mi-a spus ca îi place foarte mult  si ca ar vrea sa fie asa ceva in fiecare zi. Un gand de pretuire pentru  realizarea acestui mic regat al copilariei, in plin oras preocupat si grabit.” (Oana Cozea – Ploiesti)

Cum puteti ajuta in continuare acest proiect:

• prin sponsorizari care pot fi in produse sau bani, cu care se vor achizitiona produsele de stricta necesitate acestor centre: medicamente, imbracaminte, rechizite, produse de igiena, etc.
• prin recomandarea catre potentiali sponsori care s-ar putea implica in acest proiect.

Pentru mai multe detalii, sunteti rugati sa contactati initiatorii acestei campanii:

Adelina Cîrstea:  adelcirstea@gmail.com , 0734316768

Loredana Ichim: loredana.ichim@eventiv.ro , 0723214215